luni, 13 mai 2013

Rană trandafirie


Al tău pântec rodnic
e rupt direct din Gaia.

Ți-a rămas în carne vie
o rană trandafirie,
ce nu se vrea cicatrizată,
astfel ca descendenței sacre
să-i fie mărturie.
Iar rana ta fecundă,
chemând semănătorii,
mereu se tot inundă
independent de ploaia
ce-ar slobozi-o norii.

Ombilicala amintire
a unei despărțiri jelite
e-un trandafir sălbatic
ce își dorește altoire.
Durerea-ți este o dorință.
Nebun ți-aș alina-o
astfel ca lumii ăstei
să-i dau înc-o ființă.

Mă cheamă ca o vrajă
fior trandafiriu, lunatic,
menit ca să mă lege
orgasmic într-o mreajă.
Fierbinte e petala florii
ce-a fost demult boboc.
Acum este buricul lumii
și-și cheamă lucrătorul
să-i nască viitorul
lăsând falic sămânța
în tainicul ghioc.

Ogorul tău de carne,
purtându-și trandafirul
ca pe o rană grea,
e-alchimică retortă
ce-i țese lumii firul
de care să se-agațe
să poată să își fie-n beznă
mereu alăturea.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu