Doi câte doi se iubesc
frumos, în fel și chip.
Dragoste viscerală
ce îmbină tandru părți de trup,
văd mereu spre nord.
Dragoste platonică,
încolăcind frânturi de gânduri pereche,
cu frecvențe paralele... și-atât,
adesea observ la est.
Dragoste moleculară,
care făurește mixturi fertile
în laboratoare organice,
folosind biologice creuzete,
simt ades dinspre vest.
La sud, aud dragoste zgârcită,
mereu neîmpărtășită,
despre care știe doar unul
din doi.
În centrul lumii,
doar noi doi ne iubim elementar,
subatomic, cuantic, indivizibil.
Doar noi știm un secret,
care ne face nedeterminabili
pentru simțurile lumii.
Când te mângâi cu priviri
ce-s unde cu frecvențe înalte,
sufletul tău de cristal
emite lumină pură,
ca răspuns iubirii mele.
Suntem superstringul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu