marți, 17 iulie 2012

Miliarde de dumnezei


    Vă place lumea în care trăiți? Fie că da, fie că nu, vă rog să-mi răspundeți la o întrebare:
    De ce aduceți pe această lume copii, fără să-i puteți întreba în prealabil dacă și ei își doresc?  
    Vreau răspunsul vostru personal și nu cel pe care l-ați adoptat în scop protectiv, pentru a suporta povara de a fi Dumnezeu.
    Eu nu am un răspuns la această întrebare...
   Și el cere răspunsul!

13 comentarii:

  1. Pamantul privit din Cosmos arata magnific . Natura daca e respectata ne ofera un spectacol care ne conduce spre revelatie . Perfectiunea unei flori este de ajuns sa-L atingi pe Dumnezeu. Singurul care tulbura aceasta lume, nu intotdeauna , este omul . Prezenta lui poate face parte din minunea creatiei sau nu . Pentru Oameni se mai pot naste copii, pentru ceilalti, nu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragul meu prieten, răspunsul tău nu mă satisface!
    Oare copiii ar dori să se nască pentru Oameni, pentru că ei își vor trăi viața și printre oameni (ceilalți - cum îi numești tu)?

    RăspundețiȘtergere
  3. dincolo de partea filosofică și poetică a întrebării și a unui eventual răspuns,ar fi interesant de știut dacă aveți copii?

    RăspundețiȘtergere
  4. Dumnezeu ne-a arătat că putem fi izgoniți din rai. Un copil ne arată că putem fi izgoniți și din iad. uneori.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu cred (din păcate abia acum) că avem dreptul să aducem pe lume prunci pentru propria noastră fericire!
    Eu nu pledez nici pro nici contra procreării, ci doar aș vrea să știu ce motivații au avut și alții atunci când au hotărât să aducă pe lume copii.

    RăspundețiȘtergere
  6. ia răspunsul meu drept constatare, nu motivație. și accentul era nu pe fericirea noastră, ci pe puterea unui copil!

    nu am un răspuns la întrebarea ta, nici nu cred că există. întrebarea în sine conduce numai la încercări de răspunsuri care nu pot fi decît egoiste, deci nu pe placul nostru.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cunosc persoane care practică Yoga și care din cauză că lumea trece prin perioada Kali Yuga, de decădere spirituală, refuză să aducă pe lume copii . E un unghi din care dacă privești , chiar dacă nu practici Yoga, te poți regăsi . La întrebarea ta nu se poate răspunde în alb și negru, pentru că răspunsul are în el griuri. Cel mai bun motiv de a aduce pe lume un copil este iubirea . La fel, cel mai bun motiv de a nu aduce pe această lume un copil este tot iubirea. Toată lumea își dorește fericirea pentru copiii lor. Dar tu nu-i poți întreba dacă vor să vină pe lumea asta, iar întrebarea care ar trebui să ne-o punem este : Dar dacă ei, copiii care se nasc, își doresc să vină pe lumea asta ? Ești sigur că ține numai de voința ta acest lucru ?

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt convins că și în cazul celor mai dorite și programate sarcini, dorința părinților nu este în totalitate a lor. Este și un strop de dorință divină.

    RăspundețiȘtergere
  9. Divinitatea își poate dori prin noi și atunci dorința i se împlinește cu siguranță ... și revin la obsesia mea - existența liberului arbitru?

    RăspundețiȘtergere
  10. Problemă grea asta cu liberul arbitru . Știi cum cred că e ? Timp de 10 ani, de exemplu, fac lucrurile cum vreau eu. Nu poți nega liberul arbitru . La final,după 10 ani, iese cum vrea El. :-))) Acuma înlocuiește cei 10 ani cu 10 minute . Care e rezultatul? Înlocuiește cele 10 minute cu 10 secunde . Rămâne liberul arbitru ? Tot eu decid . Și apoi cu 10 nanosecunde ... Rațiunea mea va fi întotdeauna de partea mea, dar în final ... :-))) iese tot cum vrea El ! Mai devreme sau mai târziu !

    RăspundețiȘtergere
  11. La ce poate folosi raspunsul? Te va scuti de responsabilitate? (- Tu ai vrut! Tu ai ales!)
    Cica ar fi o nevoie naturala... eu nu am simtit-o. Doar sunetul pendulului era cel care batea: CO - PIL - CO - PIL - CO...
    Cred ca e mai important ce faci cu el dupa ce il faci, si nu de ce il faci.
    Deci... nu am putut raspunde

    RăspundețiȘtergere
  12. Daca i-am putea intreba dinainte pe copii daca isi doresc sa fie nascuti, am imparti responsabilitatea noastra de adulti-parinti (Dumnezei) si nu ne-am mai asuma deloc starile de Adult si Parinte.
    Ii aducem pe lume pe copii pentru noi insine si apoi, pe masura devenirii lor, pentru ei insisi. Da, suntem egoisti, dar de ce ne-am nega si ne-am rusina cu acest egoism care duce la dezvoltarea personala?
    Cred ca odata cu timpul si copii au responsabilitatea lor de autoevenire. De rupere de parinti si de devenit ...Dumnezei

    RăspundețiȘtergere