grădina cu flori fără nume,
sălbăticită de neglijența mea.
Să vii să mă-ntâlnești
când nu sunt acolo.
Sigur îți voi fi pe plac.
Vorbele mele nerostite
vor mângâia
timpanul tău pudic.
Umbra mea absentă
îți va da fiori.
Pentru că te va pipăi
doar vântul
mă vei găsi tandru.
Mirosul florilor fără nume
îți va sugera
un trup încă neatins,
așteptând pentru tine.
Vei degusta
polenul plutind între flori
și-atunci vei spune
că sunt dulce.
Te vei îndrăgosti
de prezența
absenței mele.
Să știi sigur
că nu-mi voi deranja
absența mea
perfecta.
Sunt fericit
că mă vei avea
cum mă vrei.
Sunt trist
că nu te pot avea
cum sunt.
Robin Weiss - "Garden Chairs"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu