Dublură-mi sunt, un eu și-un replicat.
În timpul facerii, lăsat-a șugubățul zeu
pe lume, doi frati si-un sine de revendicat.
Și Polux, dar și Castor ființează-n mine
doi buni amici, complementari.
Pe pajiște de suflet larg se simt ei bine
fiind pe rând ai vieții mele făurari.
Se mai și ceartă, dar se impac-apoi,
au viața mult mai scurtă fiecare
fiindcă o împart complice-n doi,
negându-mi dreptul sufletesc la relaxare.
Mă-ntreb, femeia mea ce simte?
În viața ei stau derutant,
ziua la masă soț cuminte,
iar noaptea-n așternut, nerușinat amant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu