un portal zidit din miros de tei,
stă imprecis, așteptând încet
să înțeleagă unde i-e locul
pe harta lumii de idei.
Unde-i lăsat printre astre
și care-i moment de cădere
pentru o muribundă agitație,
căreia să-i fie nostalgică gravitație,
să-i ducă suspinul în ultima stație.
Dac-ai iubit, te rog să-mi spui
cum ți-ai trăit inspirul cu parfum de tei,
iar eu favoarea ți-oi întoarce
și-ți voi vorbi cum poți trăi și-n toamnă,
dar asta, numai dacă vrei...
