Tot ce e viu curbură-n existența lumii e.
Pomi ce-au rodit, încovoiați își țin coroana
în așteptarea unei fete cu obraji rotunzi
ce va veni cu mersu-i mlădios,
să-i ia din ramuri toată poama.
Și cerul, ce are-n grijă noaptea stele,
de frică în abis acestea să nu-i cadă
își ține spatele boltit,
dorind orgolios ca omul mic de pe pământ
mereu strălucitor să-l vadă.
Și corpul de madonă ce pozează nud,
vrea un penel pe pânză să-l așeze
și-așa să-l țină-acolo veșnic tănăr, pur și crud
fără ca timpul să-l lezeze.
Linia orizontului e curbă,
linia vieții sinuoasă,
iar linia maritimă cum vrea busola.
Drepta ce unește două puncte e curbă
pentru că spațiul însuși e curbat.
Vorbele drepte provoacă durere.
Cele sinuos șoptite,
chiar de-s otrăvite,
aduc ades plăcere.
Dreptatea nu e dreaptă.
Iubirea nu e dreaptă.
Dreapta nu mai vrea să fie dreaptă,
Viața e o curbă.
"Dangerous Curves" - Ann McLaren