Fără voie

Ca o frunză ruginită-n așteptare,
spre surorile sale
putrezind.
Ca o ploaie
printre culori
răsfirate didactic.
Ca o noapte
peste o zi.
Precum cerul
în ocean,
dându-i importanță
orizontului.
Ca o pară
mălăiață.
Ca un măr copt,
ce-i face loc
unui Newton
în istorie.
Ca o stea
de care se agață
dorințe.
Ca un înger
care a-ndrăznit
a pofti.
Ca zăpada
de pe un pisc
prea semeț
pentru a suporta
veșmânt pe umeri.
Ca un copil
după primii pași.
Așa mă prăbușesc și eu,
maturizându-mă.
Fără voia mea.

 David Dunlop - "Water, Autumn's Mirror"

Deșertăciune

Pe insula noastră,
unde încă doar eu
mă mai agăț de viață,
totul e nerușinat
de festiv.
Soarele se-aprinde-n ape
și seara, umed
el se stinge-n mare.
Rafale de ploaie 
mă-mbrățișează tandru,
cu compasiune amniotică.
Vântul, ce mi-a devenit
fidelă slugă,
mi-aduce mereu
arome dulci sau picante
din locuri de după
orizont.
Femei de ciocolată
răscolesc nisipul
cu mersul lor legănat
încercând să-ți semene.
În fântâna
de lângă jilțul meu
apa s-a prefăcut
în absint
și-ncearcă să-mi aducă uitarea.
Ce banchet pentru simțuri
oferă insula
în absența ta!
Să știi că n-a ținut
nici o zi de doliu
după ce-ai plecat!
Încearcă să mă amăgească,
spunându-mi că există
viață chiar și...
după tine.

GeApEr - "Bright Emptiness of Future"