Să nu-i ceri ploii secetă s-aducă!
Nu-i cere unui orb pe drum să te conducă!
Nu-i cere vântului să-ți fie reazem!
Nu-i cere-oceanului pe marinari să nu îi mai înece!
Nu-i cere unui câine credincios să nu mai latre!
și unui prunc să tacă, când sânul mamei îl dorește!
Nu cere de la spini vreo tandră mângâiere,
nici pietrei aruncată-n tine, să-ți fie leac pentru durere!
Nu-i cere lui Pilat din Pont să facă iar dreptate!
Nu-i cere unui gâde, de sânge palmele curate!
Nu cere-n van apă din piatra cea uscată !
Nu-i cere prostului, la ceas de cumpănă, părerea!
Și nu cumva să ceri cuiva iubire!
Să nu ceri nimic.
Și-atunci vei fi fericit.
Tot ce-ai cerut ți s-a dat.
