sâmbătă, 11 februarie 2012

Reflexe vegetale

La tot ce se petrece-n jur
Ar fi normal s-avem reactii.
Biologia spune clar
Ca muschiul "enervat" are contractii.

In regnul animal in mod firesc
Si-un caine se revolta de durere.
In mod bizar, stapanul sau
Facut-a din calvar placere.

Sta omul linistit, bine dresat
S-auda ce ordona Imparatul
Si a uitat incet-incet
Chiar si latratul.

Sta calm cand se scufunda lumi.
Priveste-n gol cand mor civilizatii,
Ca nu-i "prudent" sa te implici
In astfel de situatii.

Revolta-i un reflex proscris
Considerat in mod savant nevroza,
Tratabila de-un doctor bun
Ce are in manuale poza.

Fiind mereu "superior",
Unic biped ce tace-n mod articulat
Face-un mirabil salt in abisal
Spre regnul vegetal, imaculat. 

Vincent Van Gogh - "Patru floarea soarelui taiate"


joi, 9 februarie 2012

Ploaia

Când plouă eu văd lacrimi în cădere,
Lacrimi de înger păzitor
Și din genuni când tunetul răsună
Aud oftatul sfinților... ușor.
Aș vrea ca pieptul să mi-l ude cu sfințită apă,
Mi-aș smulge haine de pe trup,
Mi-aș sfârteca și pieptul de pe mine
Să-mi șteargă cicatrice care dor... fiind în grup.
Ropote ude mie-mi spală gânduri
De fugă din această lume,
Ce par ades să mă cuprindă
... gânduri nebune.
Văd fulgere ce leagă ape
De cerul agasat,
Care privește mult prea des în jos
Să vadă dacă n-am plecat.
Dac-ar ploua cumva cu vorbe
Ar fi cu siguranță de prisos,
Că nu aud și nu învăț istorii,
Având auzul de tristețe ros.
Astfel mă rog în fiecare vară
Să fie cenușie bolta dis-de-dimineață,
Pentru ca iarna care va să vină
Să mă-ntâlnească tot în viață.

             Claude Monet – "Cliffs at Pourville Rain"

miercuri, 8 februarie 2012

Conjugare cinica




Eu visez.


Tu creezi.


El/Ea transforma abstractul in concret.


Noi realizam ceva.


Voi fauriti de cand va stiti.
....
Ei/Ele au inghetat de-atata nepasare... fata de orice framantare.



marți, 7 februarie 2012

Greu de rostit

"A gresi este omenesc, a ierta este divin"
                                     -Alexander Pope

Mult mai usor dam sufletul zalog
Satanei, un camatar in Iad gemand.
Decat sa ne-auzim crispati spunand
Pentr-o dorinta, un banal te rog.

Pentru greseli marunte pumnale au iesit
Ca sa strapunga inimi "vinovate",
Ce poarta-n ele suma de pacate.
In loc sa vina careva rostind: eu am gresit.

Cel mai ades se casca intre noi un hau,
Dup-o firava divergenta de opinii.
Lasam ca intre noi sa creasca spinii,
Fiind prea greu sa recunosti: imi pare rau.

Macar atunci cand parasim cu brio
Aceasta lume, teatru de razboi,
Decent si fara taraboi
Sa spunem tuturor adio.
                      Tiziano Vecellio - "Sisif"

luni, 6 februarie 2012

Liniste

Sunt in plin proces de reeducare senzoriala.
Am inceput cu auzul. Mereu timpanul mi-a pricinuit dureri de cap... enervand nervul auditiv.
Specia umana face mult zgomot.
Simteam ca omul si cand rosteste vreun discurs savant si cand bate cu ciocanul ii raneste violent vreunui seaman de-al sau... timpanul.
Ce membrana nevrotica...
Satul de reactia supradimensionata a timpanului la inutilitati senzoriale, l-am amenintat pe acesta ca-l voi inlocui cu-n himen intact de fecioara tarzie. Macar asa voi avea parte doar de fandoseli ce-mi vor deranja ipocrit sus-numitul nerv. Zgomotele transmise mai departe de acest propus pseudotimpan ar fi timide si neconvingatoare, lasandu-l calm pe nerv.
Se pare ca timpanul original m-a luat imediat in serios, si a inceput un tratament... pentru tulburari de comportament.
De-atunci am inceput s-aud altfel. Nu mai prost, ci doar altfel. In lume ma prezint cu surditate la tot ce are legatura cu regnul animal. Ma rog... cred ca aici e vorba de o timpanoza ameliorata partial. Ii spusesem membranei mele fonice sa ignore doar specia umana cu toate realizarile ei, nu tot regnul din care aceasta face parte. Imi placeau totusi privighetorile...
Multimilor scandand le-aud doar gesturile (ma voi ocupa eu intr-o etapa ulterioara si de vaz...).
Individual n-aud decat zambete.
N-aud masini, n-aud televizoare. Ma informez din carti si ziare.
Aud doar vuiet de talaz. Ma-ndrept spre mineral...
In ultimele zile am inceput sa aud si un sunet cu armonici de Geneza.
Sunetul de Big Bang nu e zgomot. E toata informatia universului concentrata intr-un geamat. Cred ca din acest vaiet s-au inspirat si sfintii. Sau nu?
Scuzata fie-mi aroganta de-a striga:
- Eu mi-am dresat timpanul!
Ca doar nu era sa ma dreseze el pe mine.
Pentru a procura manualul de dresaj, sunati-ma! Dar sa stiti ca nu aud...
Zambiti-mi doar, atunci.

                            Hiroko Sakai - "Silence"

duminică, 5 februarie 2012

Maturizare

Copii eram si cerul cu ninsori acoperea pamantul
Ca noua sa ne dea prilej de joc.
Priveam naivi cum bate vantul
Trei copilandri la un loc.

Prieteni buni, alcatuiam o singura echipa,
Trei muschetari luptand constiincios printre nameti.
Sfidand nestiutori banala gripa,
Cu bulgari de omat pe adversari ii infruntam semeti.

Eram trei frati de arme faurite din zapada.
Ne osteneam sa amanam plecarea iernii de matasa
Pana-ntunericul venea pe strada,
Iar mame, trei la numar, ne luau pe sus in casa.

Astazi am devenit din muschetari buni soti
Si cautam in fiecare an vaccinul pentru gripa.
In siguranta mergem la program pe patru roti
Dar am uitat de-a noastra magica echipa.

Atunci cand ne-am croit un drum in asta lume,
Gasindu-ne iubirea vietii cu parfum de tei,
Am fi putut ca cifre-i sase sa-i faurim renume,
In schimb noi am uitat si cifra trei.

                     Ion Tolas - "Inceput de iarna"