Mai ramaneti, dragi parinti !

   Nu mai sunt medicamente pentru parinti.
   Ei ni se mai plang din cand in cand ca respira greu, ca ii tine in piept, ca oasele-i dor, ca uita frecvent.
   Ne agaseaza uneori si cel mai adesea regretam.
  
   Din acel depozit bancar (ca doar fondul de pensii este un mare depozit bancar) pe care l-au alimentat o viata, luna de luna,  li se spune acum ca nu prea mai pot sa retraga.
   Magazinele sunt pline dar parintii nostri fac WINDOW SHOPPING. Adica mai clar: se holbeaza prin vitrinele pline ale magazinelor capitaliste si ofteaza, si nu mai duc mana la portofel pentru ca stiu ei de ce. E gol.
   Farmaciile au medicamente, dar nu la preturi pentru buzunarul lor, si atunci alearga dupa retete compensate uneori in zadar, pana isi pun tragica intrebare daca nu ar fi cazul sa ne scape de o povara. Uneori indraznesc sa ne intrebe daca nu stim de un doctor care mai da compensate, daca nu stim de o farmacie care elibereaza compensate.
   In cazul in care dementa face ravagii in mintile lor, ei incep sa uite din ce in ce mai mult. Nu mai inregistreaza prezentul ( Alzheimer ) si raman cu amintirile lor dintr-o tinerete fericita.  Adesea nu ne mai cunosc nici pe noi.  Uneori te gandesti cu pacat, ca poate e mai bine asa. Ca prezentul oricum e scarbos si e mai bine ca parintii sa nu mai aiba contact cu el. Asta nu inseamna sa-i dam uitarii si noi pe ei.
     Medicina este interventia umana in lupta impotriva selectiei naturale salbatice. Daca Dumnezeu a lasat loc pentru aceasta practica, suntem obligati sa facem accesibile leacurile pentru parintii suferinzi.
    Hai sa ne trezim din dementa noastra colectiva si sa ne amintim ca suntem stapanii propriilor noastre destine, si sa ne repetam acest adevar pana cand devine element constitutiv al constiintei colective.
   Cat mai suntem inca parinti de copii si copii de parinti ramanem singurii responsabili de administrarea lumii in care traim. Cum o administram acum nu e bine!
  

Munca si stresul

   Cica munca il innobileaza pe om. Dar cati nobili ati vazut muncind?
   Datorita crizei economice globale, la ora actuala se munceste mult si se castiga putin. Datorita faptului ca pentru aceeasi suma de bani castigati, ziua de lucru a unui cetatean creste de la o luna la alta, randamentul activitatii prestate scade. Deci produsul muncii scade, cel putin din punct de vedere calitativ. A munci mult nu inseamna a munci bine.
   De asemenea lipsa certitudinii unui serviciu stabil, a unui venit lunar constant dar si conditiile de munca din ce in ce mai precare, au devenit in ultima vreme o realitate cruda. Mersul la lucru este un factor de stres. Pentru romanii din Romania existenta reprezinta efort si umilinta. Pentru romanii care si-au cautat salvarea in lumea larga lupta pentru existenta inseamna umilinta si efort. 
   De fapt in ultimii trei ani, mai mult ca oricand viata insasi a devenit o realitate care ne streseaza.
   Stresul cotidian este una dintre cele mai importante cauze de imbolnavire. Trupurile se subrezesc, sufletele se mutileaza.
   A crescut frecventa bolilor cardio-vasculare si a scazut media de varsta la care acestea apar (ne mor tinerii de infarct miocardic), s-au inmultit cazurile de cancer, femeile nasc copii firavi, iar numarul bolilor copiilor a crescut alarmant. Batranii sunt lasati sa moara pentru ca sunt uzati.
   Sufletul reactioneaza si el cum poate: cu frica, cu tristete, cu suspiciune si insingurare.
   Va invit sa ne dezmeticim putin si sa reactionam toti ca o fiinta unitara, ca o constiinta globala: nu suntem marionetele nimanui.
   Muncim ca sa traim, nu traim ca sa muncim.

  
    

La multi ani, romane !

   Poate va cer prea mult, dar oriunde v-ati afla, va rog sa ramaneti romani !
   Pe radiografia sufletului vostru ( am vazut-o eu ) apare imaginea unei cicatrice frumoase: romanism.

Mama, vino acasa!!

   Speriati sau de-a dreptul ingroziti ca nu mai pot sa-si cumpere mancare, un numar din ce in ce mai mare de adulti tineri si mai putin tineri emigreaza din Romania pentru supravietuire. Vorbim despre supravietuire in cel mai propriu sens al termenului. Acesti oameni nu pleaca pentru a se imbogati si nici din spirit de aventura. Ei au doua motive: foamea si deznadejdea. Parintii nu-si mai pot hrani copiii, chiar daca in Romania, cand pleaca de acasa tot la munca se duc. Ce lasa ei in urma: cioburi de familie.

   In ultimii doi ani procentul de familii care se separa geografic a crescut alarmant. Tot mai multi minori raman in grija unui singur parinte, in grija unor rude sau in grija sortii, pentru ca parintii pleaca din Romania sa munceasca pentru paine. 

   Sufletele copiilor ramasi in tara incearca sa se adapteze si nu pot. E greu fara mama, e greu fara tata, e inuman pentru cei ramasi, chiar si temporar, fara parinti acasa. Suferinta devine destul de frecvent alarmanta si copii romani ajung in atentia psihiatrilor.

   Exista deja o patologie aproape specifica pentru copiii cu parinti plecati in lume pentru a trimite in Romania paine, paine pentru copiii lor. Prea multi copii depresivi, anxiosi, nervosi si neatenti, cu grave probleme scolare si sociale, prea multa delincventa juvenila...

   Copiii sinucigasi ne fac sa refuzam a da crezare realitatii. Cine ar putea trata cu pastile acesti copii de parinti plecati in lume pentru paine? Sau ce psihoterapii mestesugite ar putea alunga dorul de parinti?

   Lasati parintii romani sa munceasca in Romania pentru painea copiilor lor romani.

    

Craciunul ingerilor

Cand ninge in ziua de Craciun fulgii nu sunt de zapada, ci sunt cazuti din aripi de inger, inghetate de atata asteptare. Ingerii care asteapta sa vada in oameni mila, iertatea, compasiunea si bunavointa.
Suntem in plin post al acestei sarbatori si ne spovedim, ne impartasim si facem pomeni.  
Va rog ceva: inca de pe acum propuneti-va sa faceti o vizita in Ajunul Craciunului intr-un Spital de psihiatrie si sa dati de pomana. Pentru Dumnezeu, oameni buni, inchipuiti-va cine doarme in noaptea de Craciun in sordidele Ospicii !
In noaptea de Craciun ingerii cersesc. Cersesc pentru nebuni.
Inca de astazi puneti cate ceva deoparte intr-un sufertas anume, pe care sa-l dati de pomana unui locatar al unei Case de Nebuni, atunci cand se aud colindatorii.
Veti vedea cum ninsoarea va sta putin in loc. Apoi sa mergeti la casele voastre si imbratisati-va familia.

 

Schizofrenia si familia

Schizofrenia este o boala ereditara si se declanseaza cel mai frecvent in intervelul de varsta 18 - 30 ani. Aceasta maladie este realmente ca o bomba cu ceas. Odata ce ti-a fost dat de soarta sa te nasti cu ea scrisa in materialul genetic, mai devreme sau mai tarziu se va declansa.
Debutul bolii poate sa fie brusc, spectaculos prin manifestarile sale sau lent, progresiv. Cel mai adesea inceputul brusc al suferintei este declansat de un eveniment psihotraumatizant din viata familiala, sociala sau profesionala a celui in cauza (decesul unei persoane apropiate, deziluzii in dragoste, conflicte cu alti oameni, insuccese scolare sau profesionale, boli somatice care provoaca durere fizica etc.).
Cand vorbim despre schizofrenie nu trebuie sa ne ferim de cuvinte, nu trebuie sa ne ascundem si nu trebuie sa avem sentimente de rusine sau culpabilitate.

 Ce trebuie sa stie parintii suferinzilor de schizofrenie:

• Nu sunteti vinovati de boala copilului. Nu voi ati adus pe lume genetica si legile sale. Indiferent de cat de multa grija ati fi avut boala s-ar fi declansat oricum.
• In cazul in care schizofrenia a debutat brusc, datorita unui eveniment traumatizant din viata sociala a copilului vostru, nu sunt vinovati oamenii care au fost implicati sau au declansat conflictul. Mai devreme sau mai tarziu in viata fiecaruia apar conflicte, necazuri, certuri.
• Schizofrenia nu se vindeca, dar se trateaza. Cu medicatia potrivita si initiata cat mai repede dupa inceputul bolii, sansele unei vieti familiale, sociale si profesionale normale sunt aproape garantate.
• Tratamentul pentru schizofrenie trebuie administrat toata viata, fara intrerupere.
• Daca, de la inceperea unui tratament medicamentos, recomandat de un psihiatru, observati ca dupa o perioada de maxim 2 luni de tratament corect administrat nu apar ameliorari semnificative, nu va fie frica sa-i spuneti asta medicului, iar daca raspunsul acestuia nu va place, va puteti adresa fara rezerve altui medic psihiatru. Doar este vorba despre copilul vostru. 
• Dupa echilibrarea suferintei pacientului, comportati-va cu acesta perfect normal, nu-l supraprotejati dar nici nu-i pretindeti mai mult decat poate la momentul respectiv.
• Nu va alarmati.  Cu cel mai bun tratament din lume, perfect ajustat pentru cazul copilului vostru, administrat corect si fara intrerupere, dupa perioade lungi de viata normala, pot sa apara din nou simptome ale bolii de intensitate mai mult sau putin ingrijoratoare. Este una din trasaturile caracteristice ale acestei boli, chiar si sub tratament. Adresati-va medicului psihiatru in care aveti incredere.

Un sfat pentru cei care isi intemeiaza o familie: nu ezitati sa va intrebati cu delicatete partenerul despre bolile sale (despre care poate nu stiti) si despre maladiile membrilor familiei lui. 

Insomnia

Insomnia poate fi o boala in sine sau, cel mai frecvent, este un simptom al unei alte boli psihiatrice si nu numai. 
Insomnia poate fi:

• de initiere -  atunci cand omul se simte obosit si este pregatit pentru culcare, se aseaza comod in pat si nu reuseste sa adoarma in mai putin de 20 - 30 de minute. Dupa aceasta perioada desi incearca sa adoarma devine din ce in ce mai nelinistit si somnul pare sa se indeparteze de el.
• mediana - atunci cand somnul se initiaza la timp dar dupa cateva ore se produce o trezire  spontana, necauzata de factori perturbatori exteni (cum ar fi zgomotul, lumina etc) si nu se mai poate reinitia somnul decat dupa multe zeci de minute sau chiar ore.
• terminala - atunci cand are loc o trezire intempestiva si neprovocata extern, cu cateva ore inainte de momentul in care individul avea obiceiul desteptarii.
• totala - noaptea alba  nedorita.

Daca diminuarea duratei de somn, indiferent de tipul insomniei, se prelungeste pe un interval de mai multe nopti apar manifestari diurne precum: senzatie de oboseala, scaderea performantei intelectuale si fizice, diminuarea randamentului profesional. Daca numarul de nopti marcate de insomnie se prelungeste pot aparea stari de anxietate, depresie, neliniste psiho-motorie, irascibilitate, scaderea ingrijoratoare a capacitatii de concentrare si a memoriei, disfunctii sexuale.
In situatii extreme, de prelungire a unei insomnii, apar tulburari mentale de tipul dezorientarii, agitatiei psihomotorii extreme, iluzii, halucinatii, delir. Tot in aceste cazuri apar modificari biochimice, imunologice, metabolice si accelerarea mortii celulare in diverse organe.
Sfatul meu este ca odata aparuta o insomnie, care depaseste un interval de cateva nopti, indiferent de cauzele acesteia, in momentul aparitiei primelor manifestari de disconfort si neajunsuri socio-profesionale diurne sa va  adresati medicului psihiatru.
Va doresc nopti linistite!