S-atâtea litere și gânduri
ș-atâta suflet stă îngrămădit aici,
cuvintele nu pot a mai cuprinde
emoții vechi, ce taie ca un brici.
Tu să nu-mi spui că doar prezentul
ni-i dat ca să-l trăim acum, aici, pe loc!
Te uită cum cerneala de pe foi sau doar cuvântul
ne scaldă în memorii, năprasnic ca un foc.
Și nu-mi vorbi despre idei sau ipoteze
care vorbite-ori scrise ne lasă înăuntru reci!
Căci orice gând gândit vreodată
rămâne în sau printre noi pe veci.
Privește-te adânc în vechile memorii,
ce au săpat cu pasiune-n tine galerii
și ai să simți cum vechile emoții
te taie sau te-alintă, prezente, încă vii.
