Mi-ai pălmuit cu sete obrazul drept. Pielea a simțit durerea mea iar inima ura ta. Era cât pe ce să-ți răspund, pavlovian ar spune unii. N-am făcut-o, amintindu-mi de vorba aia: ”întoarce și obrazul celălalt”. Interpretând literal, ți-am expus obrazul stâng. Mi l-ai lovit năprasnic. Fața mi-a luat foc iar inima a amorțit stupefiată. Năucit, am continuat să-ți arăt succesiv cele două părți ale feței mele. Și tu ai continuat, răsplătindu-mă cu palme.
La un moment dat, cred că am ațipit. Am visat niște șoapte. Parcă spuneau: ”Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești” și ”decât să plângă mă-ta, mai bine să plângă mă-sa”. Când m-am trezit eram culcat pe un pământ reavăn, cu miros de mormânt. Tu erai în picioare, falnic, rânjind mândru de sfârșitul isprăvii tale ludice. M-am ridicat și am pus atunci în practică, literal, sfaturile din visul meu.
Astăzi mă simt mai viu ca niciodată. Când m-am întâlnit cu mama, îmi zâmbea.
Am tot auzit că mă-ta plânge. A văzut-o cineva cumpărând zilnic câte doi trandafiri. S-a întâmplat ceva? Te pot ajuta? Literal...
