A gândi, gândire

Te rog să taci.
Lasă-ți gândurile
gânduri.
Nu le umple de salivă
și nu le scuipa-n mulțime.
E plină lumea de-nțelepți
expectorând cunoaștere
spre amfiteatre suprainfectate
cu noutăți expirate.
Nu s-a născut încă limba
în care tu deja gândești.
Nu-ți mai sonoriza ideile
pentru că le umilești.
Odată ce le dai glas
ele devin zgomot
pentru cei ce le ascultă.
Ascunde bine
transpirația cugetului tău.
N-o șterge.
Mototolește-ți momentan ideile.
Învață-ți doar copiii,
însă numai pe cale genetică.
Aceștia să facă la fel.
Și-ai lor copii
... mereu la fel.
Gândurile-ți vor traversa timpul
ascunse-ntr-un colț de ADN.
Până la urmă vor ajunge
în lumea ce va dori averea
dintr-un morman de gene
netraduse încă.
Și le va traduce.
Tu ia-ți o vacanță
pe toată durata vieții.
Și te rog,
taci!

 

Cai verzi pe pereți (variantă revizuită)

Ai tot așteptat în prag de suflet să-ți dai verbul a fi unui substantiv anume.
Ai suferit că nimeni n-a venit la întâlnirile știute doar de tine.
Îți savurai insomniile pline de vise verzi.
Tânjeai după un apel telefonic de la un anume număr. Era nealocat și așa e și acum.
Rosteai mereu un nume propriu. Un nume propriu... nimănui.
Doar ecoul îți răspundea milos, din obișnuința lui de-a nu dezamăgi pe nimeni.
Te-ai resemnat, halucinând un doliu și l-ai udat cu lacrimi concrete.
Îți este dor de cel ce n-a fost niciodată.

Te rog, ia-mi mâna și hai afară din tine.
Să știi că acei cai verzi despre care ți s-a tot vorbit, există. Erau ai tăi.
Lasă-i! Lasă-i pe pereți! Și doar pe pereții altora.

Mihai Marcu - "Cai verzi pe pereți"



Gelozie

Un răspuns ucide o întrebare
pentru că îi urăște acesteia
libertatea de-a putea alege
și-un alt răspuns.